Cele CINCI etape ale doliului

1414

Etapele suferintei provocata de pierderea unei persoane dragi, sau doliul, are etapele sale emotinale, stari traite de oameni din toate categoriile sociale, indiferent de varsta. Aceasta suferinta apare ca raspuns la o boala terminala a unei persoane dragi, la pierderea unei relatii importante sau la momentul mortii unei fiinte ce s-a aflat foarte aproape de sufletul tau. Aceste cinci etape au fost descrise pe larg pentru prima data de catre Elisabeth Kubler – Ross in cartea scrisa in anul 1969 “On Death and Dying”.

Foarte multe persoane nu traiesc neaparat etapele in ordinea prezentanta mai jos. Acestea fiind spuse, fiecare dintre noi suferim in mod diferit. Unii dintre noi ne vom exterioriza sentimentele in timp ce altii vor incerca sa-si mute suferinta in plan intern.

1. Negare si izolare

Prima reactie este aceea de a nega realitatea situatiei. Reactia imediata de a rationaliza emotiile coplesitoare este una normala. Acest mecanism de aparare are ca scop tamponarea socului pe care-l traim in acele momente. Blocam cuvintele si ascundem faptele. Acest raspuns temporar este cel care ne poarta prin primul val de durere.

2. Manie

Deoarece efectele mascarii realitatii prin negare si izolare incep sa dispara, realitatea si durerea isi fac din nou aparitia. Cu toate acestea, noi nu suntem inca pregatiti sa facem fata realitatii. Emotia intensa este deviata de sinele nostru cel profund, cel mai vulnerabil si astfel, este redirectionat si exprimat sub forma maniei. Mania noastra poate fi indreptata catre obiectele neinsufletite din jurul nostru, catre  persoane necunoscute, catre prieteni sau familie. De asemenea, furia poate fi indreptata si catre persoana care ne-a parasit si pe care am iubit-o atat de mult. Rational, stim ca persoana care a parasit aceasta lume nu este de vina. Cu toate acestea, s-ar putea sa o invinovatim pentru ca ne-a provocat suferinta sau pentru ca ne-a parasit. Mai mult decat atat, suntem vinovati pentru faptul ca suntem furiosi, iar acest lucru ne face sa fim si mai furiosi.

3. Negocierea

Reactia normala fata de sentimentele de neajutorare si vulnerabilitate ascund de cele mai multe ori o nevoie de a recastiga controlul.

Daca am fi mers la un control medical mai devreme…

Daca am fi cerut si opinia unui alt doctor…

Daca am fi incercat sa fim o persoana mai buna fata de ei…

In secret, exista posibilitatea de a face o intelegere cu Dumnezeu, in incercarea de a amana inevitabilul. Aceasta este o linie de aparare mult mai slaba care are scopul de a ne apara de realitatea dureroasa.

4. Depresia

Doua tipuri de depresie sunt asociate cu suferinta cauzata de pierderea unei persoane. Prima dintre ele este o reactie la implicatiile legate de pierderea persoanei respective. Tristetea si regretul predomina acest tip de depresie. Ne facem griji ca, datorita durerii noastre, ne-am petrecut mult mai putin timp alaturi de persoanele din viata noastra care depind de noi. Aceasta faza poate fi facilitata de o clarificare si de o reasigurare personala. Al doilea tip de depresie este mult mai subtil si, intr-un sens, poate fi mult mai privat. Aceasta este pregatirea noastra linistita de a ne lua ramas bun de la persoana draga care ne-a parasit. Uneori, tot ce avem cu adevarat nevoie este o imbratisare.

5. Acceptarea

Aceasta etapa a suferinta este un cadou pe care nu toti oamenii ajung sa-l primeasca. Aceasta faza este marcata de izolare si calm interior. Aceasta nu este o perioada a fericirii, dar este cu mult diferita de depresie.

Confruntarea cu pierderea unei persoane dragi este o experienta profund personala. NImeni nu te poate ajuta sa o depasesi mai usor si nimeni nu poate intelege complet emotiile prin care treci in acele momente. Cu toate acestea, cei din jurul tau pot fi langa tine si iti pot oferi sprijinul lor. Tot ceea ce poti face in aceste momente este sa accepti toata suferinta care te acopera. Rezistandu-i, procesul de vindecare va fi cu mult prelungit.