Lumea este oglinda starilor mentale

1874

Am cunoscut odata doi oameni care si-au pierdut de tineri economiile castigate cu greu de-a lungul anilor. Unul dintre ei a fost foarte afectat de ceea ce i s-a intamplat, cazand prada deznadejdii, grijilor si durerii. Cand a citit in ziar ca banca la care isi tinea economiile a dat faliment si ca a pierdut totul, cel de-al doilea a declarat ferm: “Asta este! Banii s-au dus, iar grijile si tristetea nu mi-i vor aduce inapoi. In schimb, prin munca asidua ii voi putea redobandi.” In consecinta, el s-a reapucat de munca cu si mai multa ardoare si a ajuns in scurt timp la prosperitate, in timp ce primul om a ramas victima circumstantelor adverse, deplangandu-si “ghinionul” si pierderea banilor. In realitate, el a fost victima propriilor sale ganduri de slabiciune, care faceau din el un sclav. Pentru el, pierderea banilor a fost un blestem, caci el a colorat evenimentul cu gandurile sale intunecate de deznadejde si de teama. Pentru celalalt, el a fost o binecuvantare, caci l-a colorat prin ganduri de putere si speranta.

Daca circumstantele exterioare ar avea intr-adevar puterea de a binecuvanta sau de a face rau, i-ar afecta in acelasi fel pe toti oamenii. Faptul ca ele produc rezultate atat de diferite arata ca binele si raul nu exista in ele, ci in oamenii care se confrunta cu ele, mai exact in mintea acestora. Cine intelege acest lucru invata sa isi controleze gandurile, sa isi disciplineze minta si sa isi reconstruiasca templul sufletului, eliminand din acesta toate materialele inutile si integrand numai ganduri de bucurie  si seninatate, de puritate si viata, de compasiune si iubire, de frumusete si nemurire. In acest fel, el devine bucuros si senin, puternic si sanatos, plin de compasiune si de iubire, iar frumusetea nemuririi se asterne pe fata sa.

Asa cum coloram evenimentele prin gandurile noastre, noi procedam in mod similar si cu obiectele din lumea vizibila. Acolo unde unul vede armonie si frumusete, altul vede o uratenie revoltatoare. Un naturalist plin de entuziasm se plimba odata pe un drum de tara, cand a ajuns pe marginea unei ape statute de langa o ferma. El a inceput sa umple imediat o sticla cu apa pentru a o examina la microscop, si i-a spus unui tanar taran din apropiere despre minunile ascunse in balta.

In final a conchis: