La sfatul lui N., v-ati adresat in scris ticalosiei mele, explicandu-va situatia, insa nu limpede pana la capat. Necunoscand bine imprejurarile in care va aflati si nici asezarea dumneavoastra sufleteasca, va voi raspunde pe cat pot sa pricep din scrisoarea pe care mi-ati trimis-o.
Scrieti: “Sufar grav de pe urma unei slabiciuni sufletesti si trupesti, ce ma instraineaza de toate bucuriile si legaturile lumesti, chiar si de lucrurile ce tin de datorie. Nu am nadejde in viitor. Numai rugaciunea staruitoare catre Dumnezeu ma sustine, cu rugaciunile fericitului staret, parintele Serafim din Sarov, de care sunt profund legata sufleteste. Uneori suferintele mele ajung insa la o asemenea masura, incat deznadajduiesc cu totul. Va descopar putinatatea mea de suflet: nu mai am putere sa rabd.”
Cele cuprinse in scrisoarea dumneavoastra vadesc o asezare sufleteasca impartita. Ceea ce spuneti, ca numai rugaciunea staruitoare catre Dumnezeu va sprijina, arata ca sunteti o crestina ravnitoare. Pe de alta parte, zicand ca boala sufleteasca si trupeasca va instraineaza de toate bucuriile si legaturile lumesti, va dati in vileag iubirea de lume. Ar fi trebuit sa stiti insa, din invatatura Evangheliei, ca nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipsi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona (Mt. 6,24). Asadar trebuie sa alegeti: fie sa cautati satisfactiile lumesti si bucuriile pamantesti, fie sa cautati doar mangaierea si bucuria ce vor veni de la Domnul la vremea potrivita, pana atunci ingrijindu-va sa traiti crestineste, potrivit sfintelor si de viata facatoarelor Lui porunci. Pentru lume este nevoie insa de oameni sanatosi, iar dumneavoastra ati aratat ca sunteti bolnava cu trupul. Pe deasupra, bucuriile pamantesti sunt degrab trecatoare si mangaierile omenesti nu sunt intotdeauna de nadejde, temeinice, ci sunt in cea mai mare parte amagitoare. Sfantul Dimitrie al Rostovului scrie ca lumea mincinoasa ne fagaduieste placeri, dar ne da necazuri, si nevoi, si nenorociri; fagaduieste aur, si da noroi. Asadar mai temeinic si mai de nadejde lucru este a cauta mangaieri si bucuri doar in Domnul, mai ales pentru cei care nu stralucesc cu sanatatea trupeasca si barbatia sufleteasca.
Domnul spune in Evanghelie: invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre. Si daca va veti apuca sa urmati astfel Domnului, silindu-va sa va lasati de orice pretentii egoiste, potrivite obiceiurilor si cuviintei lumii, veti putea, fara indoiala, sa purcedeti pe cararea crestineasca, ce duce la starea impacata si linistita a sufletului. Daca va veti sili, potrivit invataturii evanghelice, sa va smeriti, atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, putin cate putin, se vor departa de la dumneavoastra nerabdarea si putinatatea de suflet. Intrucat aveti mare credinta in fericitul staret, parintele Serafim, cadeti la Domnul ca pentru rugaciunile lui sa va arate mila Sa. Aflati, de asemenea, scapare la Ocrotitoarea noastra, a tuturor, la Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, rugandu-va ei cu rugaciunea pe care o canta mereu Biserica: “Mi se imbolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu: la tine scap, ceea ce esti plina de har; nadejdea celor fara de nadejde, tu imi ajuta.” Daca aveti timp, v-as sfatui sa cititi tot acest canon al Maicii lui Dumnezeu, pe care toti credinciosii il canta in orice necaz sufletesc si care incepe asa: “De multe ispite fiind cuprins…” – iar daca aveti osardie, dupa cantarea a sasea puteti adauga acatistul “Bucuria tuturor necajitilor”. Cred insa ca in imprejurarile dumneavoastra din afara si dinlauntru lucrul de capetenie este sa va cercetati cu luare-aminte si cu de-amanuntul viata, incepand cu anii de care puteti sa va amintiti: iar pentru a face mai bin si mai fara gres acest lucru, va sfatuiesc sa cititi cu luare-aminte Marturisirea de credinta ortodoxa a lui Petru Movila, precum si cartea avei Dorotei, care pe buna dreptate este numita “oglinda sufletului”.
Dupa ce va veti fi cercetat temeinic viata, veti avea nevoie sa gasiti un duhovnic mai incercat, caruia sa-i puteti marturisi cu credinta tot ce e de marturisit si care sa va poata da doctoria duhovniceasca potrivita.
Iata ca ceea ce puteam sa va zic, potrivit putinei mele priceperi, v-am si scris, asa cum inteleg eu. Domnul, Cel atotbun, Care vrea ca toti sa se mantuiasca si intru cunostinta adevarului sa vina, sa va intelepteasca asa cum stie si sa lumineze inima dumneavoastra spre tot ce este folositor pentru suflet si mantuitor, pentru rugaciunile Preacuratei Sale Maici, nadejdii noastre ne-rusinate, si pentru rugaciunile fericitului staret, parintelui Serafim, a carui pomenire o cinstiti atat de adanc.
Era sa uit sa va spun despre deznadejde, pe care Sfantul Ioan Scararul o socoteste a fi mai rau decat oricare alt pacat. Pentru orice pacat omul se poate pocai, luand hotararea nestramutata de a nu se mai intoarce la el, si in felul acesta poate primi iertare si mila de la Domnul – pe cand ecl deznadajduit ce poate face si ce poate primi Cu adevarat, deznadejdea este mai rea decat toate relele. Sa zicem ca, intr-adevar, omul sufera cateodata foarte mult – insa putini sunt cei care sufera ca Iov cel drept. Cea mai mare parte a celor ce sufera sunt supusi suferintelor ca unor urmari fie ale gandurilor si parerilor gresite, fie ale faptelor gresite. Pentru ei este insa si cuvantul mangaietor al apostolului: pe cine iubeste Domnul, il cearta, si bate pe tot fiul pe care il primeste (Evr. 12,6).
Mai ziceti: “Nu am nadejde in viitor.” Nu stiu ce vreti sa spuneti cu asta. Daca este vorba de viata pamanteasca, sa stiti ca pe viitor nu numai dumneavoastra, ci nimeni nu poate pune temei. Cuvantul “viitor” priveste in intelesul propriu viata viitoare, vesnica, nesfarsita. Pentru cel ce se ingrijeste de acest viitor, acesta va fi statornic si nu se va schimba niciodata. Acolo este atat pentru dumneavoastra, cat si pentru ceilalti crestini, tot Raiul, cu toate desfatarile curate, si multe alte fericite locasuri sunt la Tatal Ceresc. Cine vrea sa isi aranjeze viitorul pamantesc are nevoie si de vigoare trupeasca, si de multe alte insusiri potrivite treburilor lumesti.
Pentru viitorul cel vesnic insa, pe care l-a pregatit si il pregateste robilor sai Domnul Cel atotbun, nu este nevoie de acestea. Apostolul spune: Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt (I Cor. 1, 28). Adica Domnul Isi alege ceea ce nu e bun pentru lume, si nu cere mari insusiri si puteri, ci le spune neputinciosilor Sai: “Voi doar sa va rabdati neputinta si sa nu va imputinati cu sufletul, ci sa nadajduiti in mila si in bunatatea lui Dumnezeu.” Intru rabdarea voastra va veti dobandi sufletele voastre, spune El in Sfanta Evanghelie – si a menit un intreg sir de locasuri fericite pentru cei ce sunt lumeste neputinciosi.
Primul locas este cel al celor saraci cu duhul, adica al celor ce se smeresc inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor pentru neputinta lor.
Cel de-al doilea fericit locas este cel al celor care plang pentru pacatele lor.
Cel de-al treilea locas este cel al celor blanzi, care isi inabusa pretentiile egoiste si se infraneaza de la mania impotriva altora, oricare ar fi pricinile si pretextele.
Dupa aceea urmeaza si alte fericite locasuri, care nici noua nu ne sunt necunoscute. Alegeti-va pe oricare din ele, si pregatiti-va pentru el in felul cuvenit. Pe pamant, in starea lumeasca, unul vrea sa slujeasca in armata, altul in administratie, si fiecare se pregateste pe potriva. In anumite cazuri, modelele pamantesti se potrivesc si lucrurilor ceresti. Domnul Cel Atotbun sa va dea pricepere spre toate cele de folos!
Chemand asupra dumneavoastra pacea si binecuvantarea dumnezeiasca, va doresc cu sinceritatea toate cele bune.
