„Nationalismul este o boala infantila. Acesta este pojarul umanitatii” – Albert Einstein
Fiecare dintre noi ne-am nascut pe o bucata de pamant. Aceasta este o afirmatie simpla, dar de o profunzime extraordinara. Prin conditionarea la care am fost supusi de parintii nostri, de batrani, de profesori, de rude si de mediul social, am inceput, cu scopul de a intelege mult mai bine lumea din jurul nostru, sa atribuim etichetele primite. Aceste etichete ne fac sa credem ca artificialul este de fapt real.
Am fost crescuti sa credem ca “nationalitatea” are o anume legitimitate, cand de fapt, aceasta este, alaturi de religie, cea mai mare forma de separare la care a fost supusa vreodata rasa umana.
Patriotismul a devenit una dintre calitatile cele mai iluzorii in care un individ poate crede in aceste vremuri. Oare aceasta se datoreaza acelei nevoi umane importante, nevoia de a ne simti importanti? Oare dorim sa cream o identitate pentru noi din aceasta apartenenta? Probabil.
Este minunat sa fim mandri de locurile din care venim. Cu toate acestea, in cazul in care atitudinea ta patriotica dusa la extrem, incepe sa-ti determine busola morala, atunci este necesar sa pui la indoiala anumite credinte pe care le crezi ca fiind adevarate. In realitate, nu este absolut nici macar o singura diferenta dintre tine si o alta persoana care traieste pe un continent diferit. Niciunul dintre noi nu ne-am ales locul in care ne vom naste. De asemenea, niciunul dintre noi nu a avut sanse de a-si alege inca de la nastere familia, sistemul de credinte, religia sau cultura.
Asa ca, din punctul meu de vedere, stiind ca totul tine de sansa, cum poti izola separa, stiind ca toti acei oameni pe care-i separi, ar fi putut fi chiar tu?
Oamenii mor in Orientul Mijlociu ca urmare a interventiilor militare in mod regulat. De ce avem tendinta de a ne pasa mai mult de cei ce sufera la noi in tara? Nu este oare o denaturare a moralitatii? Asta face conditionarea din noi.
Separarea este o iluzie. In loc sa ne definim pe noi insine prin intermediul natiunii din care facem parte, ar trebui sa ne definim pe noi insine ca fiinte umane. Trebuie sa ne amintim de unde am venit si cum am ajuns aici. Toti suntem unul si avem aceleasi motive comune. Asa ca, in loc sa cauti puncte comune atunci cand doresti sa comunici cu o persoana, verifica daca are doua maini, un nas, o gura. In cazul in care are, totul este in regula.