Tehnicile antice de respiratie pranica

3465

Respiratia pranica este cea mai simpla si cea mai puternica tehnica de autovindecare.

Respira adanc – respiratia pranica

Sa presupunem ca respiratia ta este perfect normala. Inspiri si expiri de aproximativ douasprezece ori pe minut, inspirand si expirand aerul prin cele 50 pana la 80 de milioane de alveole pulmonare. Sa mai presupunem ca respiratia nu-ti este ingreunata de probleme precum alergii sau astm si ca nu fumezi. Pe scurt, iti iei toata cantitatea de oxigen necesara ca sa fii sanatos. Te simti bine si din cate stii, respiratia iti este in regula. Daca te-ar intreba cineva cum iti este respiratia, probabil i-ai spune ca e normala. De fapt, ti se pare ca e normala.
Respiratia normala este insa doar respiratie „suficienta”. Nu este nici cel mai bun, nici cel mai sanatos mod de a respira.
Chiar daca respiratia normala este suficienta pentru generarea unei cantitati suficiente de energie menita sa sustina viata de zi cu zi, ea nu este suficienta pentru a genera cantitatea si calitatea pranei necesare unor schimbari radicale ale starii de sanatate. De aceea, trebuie sa inveti respiratia pranica. Respiratia pranica poate fi invatata in cateva minute. O poti stapani in cateva zile si ii poti simti rezultatele benefice aproape imediat.


TIPURILE DE RESPIRATIE

Gandeste-te la plamani ca fiind impartiti in trei parti.
Respiratia claviculara este respiratia din varful plamanilor, nu si mai in profunzime.
Ea se realizeaza prin ridicarea claviculei si a umerilor in timpul inspiratiei si prin pastrarea nemiscata a torsului. Respiratia claviculara este cel mai superficial tip de respiratie. Aduce oxigen numai in treimea din varf a plamanilor tai.
Multe femei, mai ales cele care au avut copii, fac uz de respiratia claviculara. Sarcina le face pe femeile gravide sa nu poata respira, iar cele noua luni de respiratie superficiala devin un obicei daunator chiar si dupa nastere. Dar exista si multi barbati ce respira la fel, mai ales supraponderalii. Barbatii care sufera de afeciuni ale coloanei veterbrale stau tot timpul garboviti, ceea ce impiedica respiratia profunda, iar ei n-au invatat nicicum sa respire astfel. De fapt, multi oameni s-au apucat de fumat si din cauza sentimentului de satisfactie pe care il au atunci cand inspira oxigen – chiar mai mult decat fum – mai adanc in plamani, in timpul actului de respiratie. Respiratia pranica poate fi o cale eficienta de a te lasa de fumat

Respiratia intercostala presupune umplerea cu aer a treimii din varf a plamanilor si continuarea respiratiei in partea din mijloc a plamanilor.
Respiratia intercostala se realizeaza prin ridicarea claviculei, umerilor si cutiei toracice si impingerea coastelor in afara. Desi multi oameni respira astfel, respiratia intercostala este mai intalnita si mai usor de observat la atleti, in timpul concursurilor. Atunci cand vezi un jucator de baschet sau de tenis, ori pe cineva care practica un sport aerobic, iar pieptul lor zvacneste, iata o forma exagerata de respiratie intercostala.

Respiratia diafragmatica inseamna respiratia si umplerea primelor doua treimi din plamani, dupa care se continua pana in ultima treime a plamanilor. O mai numim respiratie abdominala sau pranica. In cazul respiratiei abdominale, evident, aerul nu intra in abdomen in timpul respiratiei – ar fi o imposibilitate anatomica. Pur si simplu inseamnă ca, in timp ce respiri, iti extinzi muschii abdominali frontali si laterali de sub cutia toracica pentru a permite diafragmei sa se relaxeze si sa se lase usor in jos. Apoi, in timp ce diafragma face miscarea respectiva, inspiri aer in cele doua treimi de sus ale plamanilor si mai apoi in ultima treime.
Respiratia pranica este o respiratie completa.

Toate fiintele au capacitatea innascuta de a asimila prana in timpul respiratiei. Chiar si o respiratie superficiala atrage oarece cantitate de aer in toate cele trei portiuni ale plamanilor. Un test radiologic, numit „perfuzia ventilatiei”, urmareste aerul inhalat in plamani si arata ca pana si oamenii care respira superficial inspira o anumita cantitate de aer in partea mai profunda a plamanilor. Totusi, in cazul respiratiei pranice, se inhaleaza o cantitate mai mare de aer in plamani, iar o respiratie completa are avantaje semnificative pentru sanatate si energie.

De ce nu respiram corect

Asadar, de ce nu respiram corect? De ce nu practicam in mod automat si inconstient respiratia abdominala, fara sa ne invete altcineva? Iata principalele motive:
• Impunerea posturii. De la o varsta frageda, suntem invatati sa adoptam o postura nepotrivita respiratiei abdominale. La scoala, copiilor li se spune sa „tina capul sus”, in armata, recrutilor li se ordona: „Pieptul inainte!”. Iar modelele actuale de forma si atractie fizica scot in evidenta o tinuta impozanta, stomacul plat si partea de jos a coloanei curbata inspre spate. Dar de aici rezulta o pozitie ce ingreuneaza respiratia in profunzime.

• Pastram emotii negative si tensiune in muschii pieptului si ai abdomenului.
Ai fost vreodată atat de speriat, furios ori stresat incat sa simti ca nu mai ai aer? Adesea transpunem emotiile negative si stresul in plan fizic; subconstientul le tine cu forta în corp. Desi se poate întampla in orice parte a musculaturii, pieptul si abdomenul sunt zonele cele mai expuse tensiunii musculare, iar muschiul diafragmei este cu aaât mai vulnerabil. Tensiunea din diafragma se manifesta ca un spasm sau o contractie, ceea ce ingreuneaza coborarea diafragmei pentru efectuarea unei respiratii profunde.

• Inconstienta. Multi dintre noi pur si simplu nu stiu ca avem posibilitatea de a respira mai profund si mai eficient si ca respiratia profunda este mai sanatoasa. Ne-am obisnuit sa respiram superficial, in partea de sus a plamanilor si nu ne dam seama in ce maniera puternica si completa am putea respira de fapt.

In afara faptului ca respiratia abdominala sau pranica este, de fapt, cea normala, traditiile mistice si spirituale ne invata ca ea reprezinta cheia sanatatii şi a energiei personale. Gandeste-te ca sunt multe statui traditionale reprezentandu-l pe Buddha cu o burta moale, rotunda si proeminenta. Conform standardelor contemporane de forma si forta fizica, Buddha pare sa aiba o sanatate deplorabila, insa pentru maestrii spiritului si energiei, pantecele este centrul fortei. Un barbat cu o burta asemanatoare celei a lui Buddha ar putea respira profund şi puternic, generand enorme cantitati de energie pentru a-si imbunatati sanatatea personala sau iluminarea spirituala. Statuile lui Buddha reprezinta o persoana care stie sa respire adecvat, o persoana ce se bucura de multa energie si vitalitate.