Aristotel – Despre prietenie, iertare si viata in 24 de citate memorabile!

2829

O mare parte din filosofia occidentala isi gaseste temei in gandurile si in invataturile lui Socrate, Platon si Aristotel. Nu poti patrunde in tainele filosofiei fara a discuta despre cei mai mari trei filosofi ai Greciei antice.

Filosoful grec Aristotel (384-322 I.Hr.) a adus contributii semnificative si de durata in aproape fiecare aspect al cunoasterii umane, de la logica, biologie, etica si pana la estetica. Desi umbrita in vremuri clasice de activitatea profesorului sau Platon, din antichitatea tarzie si pana in perioada iluminismului, scrierile sale s-au dovedit incredibil de influente. In filosofia araba, el a fost cunoscut ca “Primul Profesor”, iar in occident, ca “Filosoful”.

O tema cheie in gandirea lui Aristotel este aceea ca fericirea este scopul vietii. Fondatorul teoriei logice, Aristotel credea ca cel mai mare efort uman este reprezentat de utilizarea ratiunii in activitatea teoretica. Printre cele mai cunoscute idei ale sale sunt “evitarea extremelor”, “media de aur” si “sfatul de moderatie in toate lucrurile”.

Iata care sunt cele 24 de citate memorabile despre prietenie, iertare si viata oferite de Aristotel:

#1. “Ranchiunosii sunt dificil de impacat si pastreaza multa vreme mania, pentru ca si-o inabuse in ei, negasindu-si linistea pana ce nu se razbuna. Doar razbunarea pune capat resentimentului lor, inlocuind supararea cu bucurie; dar pana atunci, ei pastreaza in sine apasarea acestei stari de spirit. Si asta se intampla din cauza ca, neexteriozandu-se, nimeni nu-i poate convinge sa cedeze, astfel incat mania fierbe multa vreme inchisa in ei. Asemenea oameni sunt, atat pentru ei insisi, cat si pentru prietenii lor cei mai buni, foarte greu de suportat.”

#2. “Cel bland nu se indreapta spre razbunare, ci mai cu seama catre iertare.”

#3. “Cand se bazeaza pe interes, prietenia dispare odata cu interesul, pentru ca cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului. De aici rezulta ca prieteniile bazate pe placere sau pe interes sunt posibile si intre doi oameni viciosi, si intre un om virtuos si unul vicios, si intre unul nici virtuos, nici vicios si oricare altul. Este clar insa ca prietenia bazata pe valoarea personala nu este posibila decat intre oameni de virtute, caci oamenii viciosi nu se simt atrasi unul de altul decat daca e vorba de un interes. Dimpotriva, a avea incredere unul in altul, a nu se nedreptati niciodata unul pe altul si toate celelalte calitati cerute unei adevarate prietenii caracterizeaza prietenia dintre oamenii virtuosi.”

#4. “Oricine se poate supara – este usor. Dar sa te superi pe cine trebuie, atat ca trebuie, in momentul potrivit, pentru un motiv corect si intr-un fel potrivit – asta nu mai este deloc simplu.”

#5. “Fiind prin insasi natura noastra nefericiti in multe situatii, dorintele noastre ne dau imaginea unei stari fericite, pentru ca, la starea in care ne gasim, ele alatura starea in care nu suntem; cand insa ne-am realizat aceste dorinte, nu suntem fericiti, pentru ca ni se nasc alte dorinte conforme cu noua noastra stare.”

#6. “Faptul ca cei multi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorintei sufletului de a invata: acesta fuge de ceea ce nu cunoaste, de ceea ce este intunecat si neclar; in schimb, prin natura sa, el urmareste ceea ce este manifest si poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui sa-i onoram in chip deosebit pe cei care ne-au facut sa vedem soarele si lumina si sa ne aratam pietatea fata de tatal si mama noastra, caci datorita lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinta de a gandi si aceea de a vedea. Din acelasi motiv, ne bucura lucrurile familiare si oamenii cu care suntem obisnuiti – iar pe cei cunoscuti ii numim prieteni ai nostri. Toate acestea demonstreaza cu claritate faptul ca tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest si clar este ceva ce trebuie sa fie iubit. Or, daca acest ceva cognoscibil si clar trebuie sa fie iubit, atunci si cunoasterea si gandirea trebuie sa fie, in acelasi fel, iubite.”

#7. “Prietenia inseamna ca un suflet in doua trupuri; o inima in doua suflete.”

#8. “Omul bun se relationeaza cu aproapele sau ca si cu sine insusi.”

#9. “Cand prietenia se bazeaza pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar cand se bazeaza pe placere, ii iubim pentru propria noastra placere. In ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezinta el in esenta sa, ci in masura in care ne este util sau placut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubita nu este iubita pentru ceea e este ea insasi, ci intrucat poate oferi fie un avantaj, fie o placere. In consecinta, prieteniile de acest fel se destrama usor, cei in cauza neputand ramane prea mult timp aceiasi ca la inceput: in clipa in care inceteaza sa fie placuti sau utili, inceteaza si sa fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variaza dupa imprejurari. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relatiilor, pentru ca adesea nici nu se agreeaa unii pe altii; nici unul dintre ei nu simt nevoia sa caute societatea celuilalt daca nu este vorba de vreun interes, pentru ca nu se simt atrasi unul de celalalt decat in speranta obtinerii unui bun.”

#10. “Prietenia inseamna vointa de a trai impreuna.”

#11. “Curajosi sunt considerati cei capabili sa tina piept lucrurilor dureroase. Si, tot din acest motiv, curajul este asociat cu durerea si primeste pe deplin elogii; caci mai dificil e sa suporti ceva dureros decat sa te abtii de la ceva placut.”

#12. “Cine este prieten cu toti, nu este prietenul nimanui.”

#13. “Antidotul pentru cinci dusmani consta intr-un prieten.”

#14. “Perfecta este insa prietenia dintre oamenii cu noblete spirituala, adica cei ale caror afinitati izvorasc din virtute. In acelasi fel isi doresc ei binele unul altuia: ca oameni de virtute; si oameni de virtute ei sunt in insasi esenta lor. Iar a dori binele prietenului pentru prietenul insusi inseamna a fi prieten in sensul cel mai inalt (pentru ca o astfel de prietenie se datoreaza structurii interioare a celor ce o resit si nu unei stari accidentale). Prietenia lor dureaza atat timp cat dau dovada de virtute, iar virtutea este durabila. Si fiecare dintre ei este bun atat in mod absolut, cat si in raport cu prietenul sau, caci, oamenii cu noblete spirituala sunt nobili in sens absolut, cat si in raport cu prietenul sau, caci, oamenii cu noblete spirituala sunt nobili in sens absolut si in acelasi timp utili unii altora. E de la sine inteles ca asemenea prietenii sunt rare, oamenii de acest fel fiind putini. Aceasta forma de prietenie este deci perfecta atat prin durata sa, cat si prin celelalte trasaturi, si in toate privintele fiecare primeste si ofera celuilalt acelasi lucru sau ceva asemanator, asa cum trebuie sa fie intre prieteni.”

#15. “Egalitatea este sufletul prieteniei.”

#16. “Nu-ti cunosti prietenul decat dupa ce ai mancat multa sare cu el… Prieten in sensul prieteniei perfecte nu poate cineva cu multi.”

#17. “Frumusetea sufletului straluceste atunci cand o persoana intampina fara sa-si piarda cumpatul fiecare nesansa pe masura ce se iveste, nu pentru ca nu ar simti, ci pentru ca este o persoana cu caracter superior si plina de eroism.”

#18. “Tinerii au pasiuni puternice si tendinta de a si le satisface chiar si intr-un mod nechibzuit. Au sangele fierbinte si sunt iuti la manie. Datorita dragostei lor fata de onoare nu pot suferi sa fie jigniti si se indigneaza daca li se pare ca n-au fost tratati cum se cuvine. Tin prea putin la bani pentru ca n-au invatat inca ce inseamna sa fii lipsit de ei. Au principii foarte inalte, pentru ca viata nu i-a umilit inca, sau pentru ca nu s-au deprins inca cu inevitabilele ei ingradiri. Ar prefera sa faca mai degraba fapte nobile decat altele folositoare. Vietile lor sunt oranduite mai degraba dupa sentimente decat dupa ratiune. Ei cred ca stiu totul si sunt absolut sigur de asta. De fapt, tocmai de aceea ei fac lucrurile intr-o masura prea mare.”

#19. “Prieteniile camaradesti nu reunesc un numar mare de prieteni; cine se arata prieten fata de toata lumea si se poarta familiar cu oricine ii iese in cale este considerat a nu fi prieten cu nimeni si trece un om dornic cu tot dinadinsul sa placa. Asadar, si numarul prietenilor trebuie sa fie limitat si desigur ca limita maxima nu trebuie sa depaseasca numarul de persoane in intimitatea carora iti poti petrece viata (caci, viata in comun este considerata elementul cel mai caracteristic al prieteniei); or imposibilitatea de a trai in comun cu prea multe persoane si de a te imparti intre ele este cat se poate de clara. Ca sa nu mai vorbim ca, la randul lor, prietenii nostri trebuie sa fie prieteni si intre ei, din moment ce trebuie ca toti sa-si petreaca timpul impreuna, lucru dificil de realizat cand sunt multi. Si la fel de dificil ar fi sa participi la bucuriile sau supararile unui numar prea mare de persoane, caci se poate sa te vei in situatia de a impartasi, concomitent, bucuria unuia si supararea altuia. Deci si o prietenie profunda este posibila doar fata de putini.”

#20. “E mai puternic cel care isi invinge poftele decat dusmanii: intr-adevar, lucrul cel mai greu e sa te invingi pe tine.”

#21. “Desi iubim si prietenia si adevarul, totusi e o datorie sfanta sa pretuim mai mult adevarul.”

#22. “Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii.”

#23. “Cei care educa copiii bine ar trebui sa fie onorati mai mult decat cei care ii fac; pentru ca daca ultimii le dau doar viata, primii le dau arta de a vietui bine.”

#24. “Cel mai bun dar pentru muritori e sanatatea; apoi vin bujorii cei fara de pereche ai frumusetii; in randul al treilea e bogatia, dar cea necartita si neblamata de nimeni, iar in al patrulea rand sa-ti petreci cu prietenii ceasul tineretii.”