Cele NOUA mecanisme de aparare ale ego-ului fiecaruia dintre noi

1984

Mecanismele de aparare fac parte din viata noastra de zi cu zi. Chiar daca nu esti o fire filosofica, este necesar sa recunosti ideea potrivit careia fiecare dintre noi ne implicam din cand in cand intr-o forma sau alta de auto-inselaciune.  Intrebarea este urmatoarea: poti detecta acea forma de inselaciune in tine si in cei din jurul tau la un moment dat?

Vom arunca o privire asupra principalelor noua mecanisme de aparare, dar in primul rand, haideti sa lamurim doua aspecte foarte importante. Cea care a definit pentru prima data mecanismele de aparare ale ego-ului a fost Freud. Anna Freud, fiica lui Sigismund, a definit in detaliu mecanismele de aparare ale ego-ului in cartea schitata de catre tatal ei denumita “Ego-ul si mecanismele de aparare”. In al doilea rand, mecanismele de aparare nu sunt doar o masura de protectie a subconstientului prin care acesta previne conectarea cu dorintele instinctuale.  Aceste mecanisme de aparare au scopul, de asemenea, de a preveni anxietatea care poate sa apara in urma descoperirii numarului mare de slabiciuni si de puncte slabe pe care le avem. De aceea, cunoasterea urmatoarelor noua mecanisme de aparare este esentiala in procesul tau de dezvoltare. Iata care sunt cele NOUA mecanisme de aparare ale ego-ului fiecaruia dintre noi:

1. Negarea

Poti considera acest mecanism de aparare ca fiind unul general deoarece reprezinta fundatia pentru multe dintre celelalte. Negarea presupune lipsa acceptarii adevarului sau realitatii unui fapt sau a unei experiente. “Nu, eu sunt doar un fumator social.”, este un exemplu bun; in mod similar, oamenii pot aplica negarea la orice alt obicei negativ de care doresc sa se distanteze, fie ca este vorba de consumul de alcool in exces sau de obsesia cumparaturilor. Acest mecanism are scopul de a-ti proteja stima de sine prin nerecunoasterea propriului tau comportament. De asemenea, negarea poate fi un mecanism folosit si de victimele dezastrelor sau situatiilor dramatice, dar in acest caz poate fi chiar un raspuns benefic, initial. Cu toate acestea, pe termen lung, negarea poate preveni acceptarea unor informatii neplacute despre tine sau despre viata, iar acestea pot avea consecinte potential distructive.

2. Reprimarea

Un pas deasupra negarii in schema acestei clasificari se afla reprimarea. Reprimarea implica, pur si simplu, uitarea a ceva rau. Ar putea fi vorba de uitarea unei experiente neplacute din trecut sau de un accident de masina provocat din vina ta. Acest mecanism este in functiune si in cazul in care “uiti” sa faci ceva neplacut, cum ar fi o vizita la dentist sau intalnirea cu o persoana care nu iti place cu adevarat. Reprimarea, precum negarea, poate fi benefica temporar, dar in cazul in care nu vei infrunta experienta, aceasta se poate intoarce la tine si iti poate influenta viata in prezent.

3. Regresia

De la reprimare, pana la regresie, doar cateva litere fac toata diferenta. In regresie, te reintorci la o stare emotionala imatura, in care toate fricile, anxietatile si angoasele reapar. In teoria lui Freud de dezvoltare “psihosexuala”, oamenii se dezvolta pe etape, cum ar fi oral, anal si falic, pana la varsta de cinci sau sase ani, atunci cand structurile personalitatii sunt deja stabilite. Cu toate acestea, fiecare dintre noi, din cand in cand, ne reintoarcem la starea unui copil in dezvoltare, in special atunci cand suntem supusi unor conditii de stres. Excesele de furie pe care le poti observa in trafic sunt doar un mic exemplu al acestui mecanism. De asemenea, oamenii pot arata mecanismul de regresie atunci cand se intorc la o stare de dependenta asemanatoare cu cea a unui copil. Izolarea in urma unei zile dificile este un alt exemplu al regresiei. Problema apare in acest caz datorita sentimentelor de regret care apar atunci cand ii permiti sinelui tau copil sa se manifeste intr-un mod distructiv.

4. Deplasarea

In deplasare iti transferi sentimentele tale negative – de obicei furie – departe de persoana care este tinta sentimentelor, catre o victima nefericita si inofensiva. Iata un exemplu clasic: A existat o interactiune nefericita intre tine si seful sau profesorul tau, dar nu-ti poti arata furia fata de el. In schimb, ai venit acasa si plin de furie ai lovit cu piciorul cainele, pisica sau te-ai certat cu sotia sau cu sotul. Aceasta nu este o imagine prea placuta, dar cu siguranta ai prins ideea. Din pacate, deplasarea te poate proteja de concediere, dar nu-ti poate proteja mana atunci cand decizi sa dai cu pumnul intr-un perete.

5. Proiectia

Proiectia este un pic mai dificil de inteles in comparatie cu cele patru mecanisme pe care le-am prezentat pana acum.  Pentru ca o proiectie sa aiba loc este necesar sa existe recunoasterea unei calitati proprii care ar putea sa-ti provoace durere psihica. Iata un exemplu: Simti ca tinuta pe care ai cheltuit foarte multi bani nu ti se potriveste foarte bine. Purtand aceasta tinuta, intri intr-o incapere in care se afla prietenii tai, iar acestia te privesc indelung (in opinia ta). Acestia nu spun nimic si nu fac nimic care ar putea fi interpretat ca fiind critic. Cu toate acestea, nesiguranta ta referitoare la tinuta pe care o porti te va conduce pe tine sa proiectezi anumite sentimente asupra prietenilor tai si exista posibilitatea sa spui “De ce va uitati asa la mine? Nu va place cum imi sta?”.

Intr-un alt caz, exista posibilitatea proiectarii unor sentimente de nesiguranta sau de vinovatie asupra prietenilor tai. Sa spunem ca esti ingrijorat in ceea ce priveste propriul tau nivel de inteligenta. Astfel, faci greseala de a-i trage la raspundere pe ceilalti si-i acuzi pentru afirmatiile lor negative cu privire la nivelul tau de inteligenta, atunci cand, de fapt, nimeni nu a spus nimic cu privire la inteligenta ta. Ideea este ca nimeni nu ti-a spus ceva ce ar putea fi fost interpretat intr-un mod critic, dar tu esti cel care iti proiectezi nesigurantele in timpul acestui proces.

6. Formarea de reactie

Am ajuns deja intr-un teritoriu avansat al mecanasimelor de aparare. Pentru multi oameni acest mecanism pare destul de dificil de inteles, dar, de fapt, este destul de simplu. Sa spunem ca porti in secret un sentiment de atractie fata de cineva, fata de o persoana de care ar trebui sa stai cat mai departe. Tu nu vrei sa admiti existenta acelor sentimente, asa ca in loc sa le exprimi, faci alegerea de a exprima exact contrariul acelor sentimente. Astfel, obiectul dorintei tale devine obiectul sentimentelor de ura. Pe scurt, formarea de reactie presupune exprimarea sentimentului interior opus in comportamentul exterior.

7. Intelectualizarea

S-ar putea, probabil, sa-ti fi neutralizat sentimentele de furie, de anxietate sau de nesiguranta intr-un fel in care te poate conduce la cat mai putine momente jenante. In intelectualizare, te sustragi din fata unei emotii pe care nu doresti sa o simti cu ajutorul gandirii. De exemplu, in loc sa te confrunti cu stresul si refuzul aparut atunci cand colega ta de camera a decis sa se mute, incepi si efectuezi o analiza financiara detaliata a sumelor pe care le poti cheltui acum, in situatia in care ai ramas singura. Intelectualizarea presupune o negare a evenimentului si un refuz din partea ta de a te gandi la consecinele sale emotionale.

8. Rationalizarea

Rationalizarea, ca mecanism de aparare, este asemanator oarecum cu intelectualizarea, dar acesta implica relatia dintre tine si un comportament rau din partea, spre deosebire de intelectualizare care implica conversia unei emotii dureroase sau negative intr-un set neutru de ganduri. Fiecare dintre noi ne folosim de acest mecanism de aparare cu scopul de a indeparta nesiguranta si remuscarile care apar dupa ce facem ceva ce regretam pe moment. Este mult mai usor sa invinovatesti pe cineva decat sa-ti asumi responsabilitatea si sa fii supus sentimentelor proprii de vinovatie si de rusine. De exemplu, sa presupunem ca-ti pierzi cumpatul in fata unor persoane care ti-ai dori sa te placa. Acum, pentru a te simti mult mai bine psihic, atribui mental comportamentul tau unei situatii in afara controlului tau si rasucesti lucrurile astfel incat vina sa cada asupra unei alte persoane.

9. Sublimarea

Fiecare dintre noi am vazut persoane care isi pot folosi emotiile pentru a provoca un rasuns cognitiv. Sublimarea apare atunci cand oamenii transforma emotiile lor conflictuale in atuuri personale. De exemplu,  impulsurile agresive, pot fi canalizate in activitati atletice, astfel incat persoana gaseste un mod constructiv de a-si exprima trairile.