Intr-o buna zi, in anul 1976, Stamatis Moraitis din Boynton Beach, Florida, grec de origine, a simtit ca ramane fara respiratie. Urcatul scarilor devenise o corvoada; el era nevoit sa termine programul la locul de munca in jurul pranzului. Dupa anumite analize medicale, medicul sau i-a dat vestea: Moraitis suferea de cancer pulmonar. Asa cum isi aminteste el, alti noua medici au confirmat diagnosticul si majoritatea i-au dat nu mai mult de noua luni de trait.
El avea in jur de 60 de ani. Moraitis, un veteran de razboi de origine greaca ajuns in Statele Unite in anul 1943, a luat decizia de a ramane si de a cauta un tratament agresiv impotriva teribilei boli. Astfel, el si sotia sa putea sa fie alaturi de copiii lor adulti. Dar, mai apoi, el a decis sa se intoarca in insula sa natala, Ikaria, unde putea sa fie inmormantat alaturi de parintii sai intr-un cimitir in apropierea Marii Egee. El si sotia sa s-au mutat cu batranii sai parinti intr-o casa mica, inconjurata de hectare de vita de vie, in partea de nord a insulei Ikaria.
La inceput, Moraitis isi petrecea zilele stand in pat. Duminica dimineata, cu chiu cu vai a ajuns pana la o mica biserica ortodoxa, biserica in care bunicul sau slujise ca preot cu mult timp in urma. Plimbarea a devenit un obicei pentru Moraitis, de vreme ce prietenii sai din copilarie isi faceau aparitia in fiecare dupa-amiaza. Stateau de vorba ore in sir, iar conversatiile implicau fara discutie o sticla sau doua de vin produs la nivel local. Daca tot moare, mai bine sa moara fericit, s-a gandit el.
In lunile urmatoare, Moraitis a inceput sa se simta din ce in ce mai puternic. Intr-o buna zi a plantat niste legume in gradina. El nu se astepta sa traiasca pentru a le culege, dar se bucura de razele de soare si de tinuturile natale.
Sase luni au trecut cu repeziciune si nu a murit. Obisnuindu-se treptat cu rutina de pe insula natala, el obisnuia sa se trezeasca cand avea el chef, sa lucreze pana dupa-amiaza in viile din apropierea casei, sa pregateasca masa de pranz si sa traga apoi un pui sanatos de somn. Seara, el obisnuia sa mearga de multe ori la taverna locala, unde juca domino pana aproape de miezul noptii. Starea sa de sanatate continua sa se imbunatateasca. In continuare, Moraitis a construit doua camere in plus in casa parintilor sai, astfel incat sa-l poata vizita copiii sai si s-a implicat serios in productia viticola. Intr-un singur an Moraitis a reusit sa produca mai mult de o tona de vin.
Unul dintre cercetatorii care au urmarit indeaproape acest caz si intregul istoric al acestei insule misterioase, ne explica:
“Timp de mai mult de un deceniu am organizat studii asupra locurilor in care oamenii traiesc mai mult. In anul 2008, impreuna cu colegii mei Michel Pulain, un demograf de origine belgiana si Gianni Pes, un cercetator de la Universitatea Sassari din Italia am inceput sa investigam aceasta insula. Aproximativ 254 de kilometri patrati, casa unui numar de aproximativ 10.000 de oameni, insula se afla la aproximativ 30 de mile in largul coastei de vest a Turciei. Am ajuns la concluzia ca Ikarienii sunt, de fapt, de doua ori si jumatate mai susceptibili de a atinge varsta de 90 de ani in comparatie cu americanii. Barbatii Ikarieni, in special, sunt de patru ori mai susceptibili de a atinge varsta de 90 de ani in comparatie cu americanii. De asemenea, Ikarienii traiesc mai mult cu opt pana la zece ani inainte de a suferi de cancer sau de afectiuni cardiovasculare. In plus, numarul cazurilor de depresie sunt uimitor de reduse, iar de dementa de asemenea.
In incercarea mea de a afla cat mai multe despre reputatia insulei pentru lunga durata de viata a rezidentilor, l-am sunat pe Ilias Leriadis, unul dintre putinii medici de pe insula. Pe o terasa, in aer liber, a pregatit o gustare: cateva masline Kalamata, humus, paine grea de Ikaria si vin.
“Oamenii raman treji pana mai tarziu aici,” a spus Dr. Leriadis. “Ne trezim tarziu si intotdeauna tragem cate un pui de somn. Pur si simplu nu ne pasa de ceas.”
Dr. Leriadis, de asemenea, mi-a vorbit si despre un anume “ceai de munte” local, preparat din ierburile specifice insulei. Aceasta bautura este bauta ca un cocktail la sfarsitul zilei. El a mentionat maghiranul salbatic, salvia, un tip de ceai de menta, rozmarin si o bautura preparata din frunze de papadie fierde la care se adauga un pic de lamaie.
Atunci cand Ioanna Chinou, un profesor de la Universitatea Scolii Farmaceutice din Atena si unul dintre expertii de top din Europa in ceea ce priveste proprietatea bioactiva a plantelor medicinale, a testat cele mai frecvent utilizate plante medicinale din Ikaria, ea a constatat ca acestea prezentau proprietati antioxidante foarte puternice. Cele mai multe dintre acestea, de asemenea, detineau usoare proprietati diuretice, acestea fiind utilizate de doctori pentru a trata hipertensiunea arteriala. Probabil ca acesta este unul din motivele pentru care acesti oameni nu sufera de hipertensiune arteriala.
Magia sanatoasa a dietei ikariene
Intre timp, colegii mei si cercetatorii s-au plimbat pe insula si le-au adresat localnicilor o sumedenie de intrebari legate de stilul lor de viata. Acestia au fost insotiti si de Antonia Trichopoulou de la Scoala Medicala din cadrul Universitatii din Atena, un expert in dieta mediteraneana.
Ea a estimat ca dieta ikariana in raport cu dieta standard occidentala le ofera oamenilor patru ani in plus la speranta de viata. Aportul scazut de grasimi saturate din carne si din produsele lactate a fost asociat cu un risc mai mic de boli de inima; uleiul de masline contribuie la reducerea colesterolului rau si la cresterea colesterolului bun. Laptele de capra este un aliment extrem de usor de digerat de catre persoanele in varsta si in plus, contine triptofan, o substanta stimulatoare de serotonina. Unele verdeturi salbatice, specifice zonei, contin de zece ori mai multi antioxidanti in comparatie cu vinul rosu. Vinul – in moderatie – stimuleaza absorbtia de flavonoide, un tip de antioxidanti. De asemenea, painea produsa la nivel local contribuie la reducerea indicelui glicemic al meselor. Si deoarece ikarienii mananca verdeturi si fructe din gradinile lor, acestia consuma mult mai putine pesticide si mult mai multi nutrienti.
Obiceiurile in ceea ce priveste somnul si viata sexuala, de asemenea, le-ar putea afecta speranta de viata. Un document din anul 2008 facut public de Universitatea de Medicina din Atena si de Scoala Medicala Harvard a constatat ca obiceiul de a trage un pui de somn de trei ori pe saptamana este asociat cu o reducere de pana la 37% a riscului de boli coronariene. Intr-un studiu preliminar asupra unor ikareni inaintati in varsta, 80% dintre acestia au declarat ca fac sex cu regularitate, un obicei legat, de asemenea, de o speranta mai mare de viata.
Atunci cand Thea Parikos s-a mutat din America in Ikaria, si-a deschis o pensiune, a renuntat sa mai faca cumparaturi si a plantat o uriasa gradina de legume si de fructe. A scapat de kilogramele in plus fara sa incerce sa faca acest lucru. Am intrebat-o daca este de parere ca dieta ii va ajuta familia sa traiasca mai mult si a raspuns “da” fara sa stea prea mult pe ganduri. “Dar noi nu privim astfel acest aspect. Este mai mult decat atat.”, a continuat ea.
Desi nivelul de somaj este extrem de ridicat, mai toata lumea se ocupa cu cultivarea legumelor si cu cresterea animalelor, mi-a spus Parikos. Oamenii care muncesc au mai multe locuri de munca. Cineva implicat in turism, de exemplu, ar putea fi si pictor. “Poate nu avem bani de lux, dar avem mancare pe masa si ne distram cu familia si cu prietenii.”, a spus ea. “Nu ne grabim sa terminam treaba in timpul zilei, asa ca lucram si noaptea uneori. La sfarsitul zilei, nu mergem acasa sa stam pe canapea.”
Intreaba-i pe cei mai batrani dintre ikarieni cum au reusit sa treaca de 90 de ani si iti vor spune ca de vina este aerul curat si vinul. Sau, asa cum a zis o femeie in varsta de 101 ani, “noi uitam sa murim.”
Acesti oameni nu prea inteleg pe deplin care este motivul pentru care traiesc atat de mult. Cu toate acestea, daca acordam o atentie deosebita, ne putem da seama ca o sumedenie de factori subtili si puternici lucreaza in acest scop. Este destul de usor sa te odihnesti suficient in conditiile in care nimeni altcineva nu se trezeste devreme si intregul sat trage un pui de somn la orele amiezii. Ii ajuta si faptul ca cele mai ieftine alimente sunt cele mai sanatoase, alimente pe care stramosii nostri le-au dezvoltat pentru a le oferi un gust bun. Este destul de dificil sa treaca ziua fara sa te plimbi pe cateva dealuri. Nu vei fi niciodata stresat de gandul ca vei intarzia undeva. Iar la sfarsitul zilei vei impartasi un pahar de vin sau un ceai din plante cu vecinul tau. Chiar daca esti antisocial, nu vei fi niciodata singur.
Ultima data cand am vorbit cu Moraitis a fost in iulie 2012. Elpiniki a murit in primavara anului si acum traieste singur. Am avut o ultima intrebare: ce parere are despre miraculoasa sa vindecare de cancer pulmonar?
“Pur si simplu a disparut.”, a spus el. “De fapt, m-am intors in America dupa aproximativ 25 de ani dupa ce m-am mutat aici pentru a vedea daca medicii isi pot explica ceea ce s-a intamplat.” Auzisem aceasta parte a povesti mai inainte. Devenise deja o parte a folclorului insulei. Totusi, l-am intrebat, “Ce s-a intamplat?”
“Toti doctorii mei murisera.”, raspuns el.
Moraitis a murit in casa sa parinteasca la data de 03 februarie 2013, la varsta de 98 de ani, potrivit inregistrarilor oficiale. Din propria sa socoteala, el avea 102 ani.