“Lasa lumea sa te cunoasca asa cum esti, nu asa cum crezi ca ar trebui sa fii, pentru ca mai devreme sau mai traziu, daca te prefaci, vei uita prefacatoria, si atunci unde vei fi?” – Fanny Brice
Cand ne gandim la o persoana care are un ego urias, de cele mai multe ori ne vine in minte imaginea unui om egoist, increzut, care-i priveste de sus pe ceilati. Cu toate acestea, ego-ul vine in toate formele si marimile. De fapt, fiecare dintre noi avem unul, doar ca acesta difera de la om la om. Ego-ul este sentimentul nostru de sine, “ideea” despre cine credem noi ca suntem.
De exemplu, o persoana care spune “Sunt foarte credincioasa, ii tratez mereu pe ceilalti cu amabilitate, sunt inteligenta si sunt o persoana virtuoasa.”, opereaza din ego la fel de mult precum o persoana care spune “Eu sunt o persoana foarte dedicata muncii mele, imi ating obiectivele si fac tot timpul ceea ce-mi propun, sunt un lider si sunt o persoana care nu cunoaste ce este lenea.”
Ambele persoane opereaza din punctul de vedere a ceea ce se vad pe ele a fi. Problema este aceea ca, atunci cand devenim foarte atasati de imaginea pe care o avem despre noi insine si cand incercam sa-i convingem pe cei din jurul nostru sa creada in aceasta imagine, ne aflam intr-o inchisoare din care cu greu mai putem scapa.
Ce se intampla atunci cand incetam sa mai credem in aceasta imagine falsa pe care o avem despre noi insine? Cand vom incepe sa ne aflam din ce in ce mai mult in contact cu sinele nostru adevarat, acea parte din noi care observa ego-ul, nu ego-ul in sine, ne dam seama ca in interiorul nostru exista un loc plin de pace ce nu va putea fi distrus niciodata de nimic din exterior. Aceasta pace transcede toate ideile si toate conceptele referitoare la ce credem ca ar trebui sa fim.
Cu cat o persoana devine mai mult inradacinata in aceasta parte a plina de pace, cu atat mai mult isi da seama ca tot ceea ce credea despre ea insasi, despre viata in general si despre cei din jurul sau se baza de fapt pe o iluzie. Ei bine, cum ne putem da noi seama daca operam de la nivelul ego-ului sau daca ne aflam in contact cu sinele nostru adevarat? Iata cateva dintre intrebarile pe care ti le poti adresa:
1. Ma simt ofensat de multe ori?
Adevaratul sine nu se va putea simti ofensat. Sinele tau cel adevarat nu are un concept anterior referitor la ceea ce ar trebui sau referitor la ceea ce nu ar trebui sa faca oamenii, de aceea conceptul de bine sau rau nu poate fi aplicabil. Sinele tau cel adevarat literalmente observa si accepta lucrurile asa cum sunt. Oamenii care opereaza dintr-un loc al ego-ului vor fi foarte usor ofensati de catre cei din jurul lor, deoarece acestia traiesc in concordanta cu constructia mentala ce priveste felul in care ar trebui sa fie oamenii, spre deosebire de sinele tau adevarat care-i accepta pe oameni asa cum sunt ei.
2. Am o opinie referitoare la orice?
Ego-ul se hraneste prin sentimentul de importanta si iubeste sa o acorde oricarui eveniment din viata ta, oricat de minuscul. Cu cat o persoana este condusa mai mult de ego, cu atat mai mult va iubi sa-si dea cu parerea referitr la fiecare subiect sub soare. Nu conteaza ca este vorba de cel mai bun topping pentru pizza, sau de cele mai bune genuri de muzica, persoana inradacinata in ego va avea ceva de spus intotdeauna, indiferent de subiect.
3. Ma etichetez foarte des?
Avand in vedere ca ego-ul depinde de convingerile tale pentru supravietuirea sa, acesta gaseste etichete pentru a se ascunde si pentru a-si impune legitimitatea. Acestea pot lua orice forma, de la “sunt amuzant”, “sunt tare”, pana la “sunt timid” sau “sunt slab”, orice credinta este indeajuns atata timp cat acesta isi pastreaza relevanta. Atunci cand o persoana devine atasata de etichetele sale, devine amenintata si plina de furie ori de cate ori cand cineva ii contesta eticheta respectiva. De exemplu, o persoana crede ca are simtul umorului. In mare masura sentimentul sau de sine izvoraste din aceasta credinta. In cazul in care cineva vine si-i spune “Eu nu rad cu tine, pentru mine glumele tale nu sunt amuzante.”, egou-ul este ranit si ofensat, pe cand adevaratul sine nu cunoaste aceste etichete, deci acesta nu poate fi jignit atunci cand cineva ii contesta aceasta credinta.
4. Imi pasa mult prea mult de ceea ce cred ceilalti despre mine?
Atunci cand oamenii din jurul nostru nu ne valideaza imaginea pe care ne-am format-o despre noi insine, ego-ul se simte amenintat. De mult prea multe ori aceste persoane isi abandoneaza sinele autentic cu scopul de a-i multumi pe cei din jurul lor. De asemenea, ego-ul este in control si in cazul persoanelor care cred ca “eu sunt diferint, unic, special, nu un conformist.”
Aceasta persoana depinde intr-o mare masura de reactiile oamenilor cu scopul de a-si valida unicitatea, iar atunci cand o persoana vine si le contesta sentimentul lor de unicitate, ego-ul lor devine frustrat si dezamagit, deoarece realizeaza ca nu este chiar atat de “unic” precum credea initial.
Adevaratul sine face ceea ce simte si pentru el este cel mai natural lucru cu putinta, indiferent daca este sau nu singura persoana care face lucrurile in acel fel.
5. Am tendinta de a-i transforma pe cei din jurul meu in “personaje”?
Egoul se hraneste din judecata si din comparatii. Astfel, precum etichetam personajele unui film (baiat bun/baiat rau), ego-ul are aceasi tendinta de a eticheta oamenii ca fiind buni sau rai. Dupa ce a atribuit aceste etichete, acestuia ii este destul de dificil sa vada dincolo de eticheta atribuita. Cu toate acestea, fiecare dintre noi am facut ceva in viata noastra ce ar putea fi considerat a fi bun sau rau, dar asta nu inseamna ca asta este ceea ce suntem pentru tot restul vietii noastre.
Incercarea de a scapa de ego este un efort inutil. Nu putem sa-l fortam sa plece din viata noastra, putem doar sa nu-l mai luam in seama si chiar sa radem de el. Atunci cand vom inceta sa mai credem in tot ceea ce ne spune ego-ul nostru, vom realiza ca noi suntem cei care avem cheile propriei noastre inchisori.