Scanarile cerebrale arata impactul real pe care iubirea il are asupra creierului celor mici

1556

Potrivit neurologilor, singura diferenta considerabila dintre aceste doua creiere are o singura cauza principala – modul in care cei mici au fost tratati de mamele lor.

Ambele imagini sunt scanari cerebrale ale unor copii in varsta de trei ani, dar creierul din stanga este in mod considerabil mai mare, prezinta mai putine pete si zone mai putin intunecate, in comparatie cu cel din dreapta.

5

Potrivit neurologilor, aceasta diferenta considerabila are o singura cauza principala si anume modul in care fiecare copil a fost tratat de catre mama sa. In imagine putem observa diferentele uriase dintre cele doua creiere. Copilul cu creierul micsorat din partea dreapta a fost victima unei neglijari severe si a unor abuzuri.

Creierul bebelusilor se dezvolta si creste pe masura ce acestia interactioneaza cu mediul inconjurator si pe masura ce invata sa functioneze in interiorul mediului in care se afla.

Atunci cand plansul si strigatele sugarilor le aduce acestora mancare sau confort, acestora le sunt consolidate canalele neuronale care ii ajuta sa invete cum sa-si duca la indeplinire nevoile, atat din punct de vedere fizic cat si din punct de vedere emotional. Cu toate acestea, copiii care nu primesc raspunsurile potrivite la plansul si la strigatele lor si copiii ale caror strigate sunt intampinate cu abuz, invata cu totul si cu totul alte lectii.

Canalele neuronale care sunt dezvoltate si consolidate in conditii negative ii pregatesc pe cei mici pentru a face fata unui mediu negativ, iar capacitatea lor de a raspunde fata de bunatate si grija poate fi afectata.

Potrivit cercetatorilor, creierului din partea dreapta a imaginii de mai sus ii lipsesc in mod ingrijorator cateva zone fundamentale prezente in imaginea din stanga. Consecintele acestor deficiente sunt pronuntate – copilul din partea stanga, cel care poseda un creier mai mare, va fi mult mai inteligent si va avea sanse mult mai mari de a reusi sa dezvolte relatii sociale semnificative, precum si de a reusi sa-si dezvolte capacitatea sociala de a empatiza cu ceilalti.

Acest tip de neglijare severa poate avea consecinte devastatoare. Lipsa extrema de stimulare poate duce la crearea unui numar mult mai mic de canale neuronale necesare in procesul de invatare.

Lipsa posibilitatii de a forma un atasament cu o persoana semnificativa care sa aiba grija de cel mic si sa-i ofere afectiunea necesara in timpul copilariei poate insemna ca cel mic poate avea pentru totdeauna dificultati in a dezvolta relatii semnificative cu cei din jurul sau. Cu toate acestea, studiile au descoperit, de asemenea, ca timpul a jucat un rol foarte important – copiii care au fost adoptati ca bebelusi au prezentat o recuperare mult mai semnificativa in comparatie cu cei care au fost adoptati la o varsta mai inaintata.

Din pacate, copilul al carui creier are dimensiuni reduse (foto), are mult mai mari sanse de a deveni dependent de droguri, implicat in violente si mult mai susceptibil de a fi somer. De asemenea, va fi mult mai susceptibil in ceea ce priveste dezvoltarea unor probleme psihice si a altor probleme grave de sanatate.

Unele dintre efectele specifice pe termen lung ale abuzului si neglijarii asupra creierului aflat in curs de dezvoltare sunt:

• Dezvoltare redusa in emisfera stanga, care poate contribui considerabil la cresterea riscului de depresie;

• Iritabilitatea sistemului limbic, pregatindu-se astfel terenul pentru tulburarile de panica si pentru tulburarile de stres postraumatic;

• Crestere redusa a hipocampusului si anomalii limbice, care pot creste riscul de tulburari disociative si de deficiente de memorie;

• Afectarea conexiunilor dintre cele doua emisfere cerebrale, care pot creste riscul aparitiei deficitului de atentie si a tulburarilor de hiperactivitate;

Profesorul Universitar Allan Schore, de la Universitatea UCLA din Statele Unite ale Americii, a declarat pentru The Sunday Telegraph ca, in cazul in care un copil nu este tratat corespunzator in primii doi ani de viata, impactul poate fi unul fundamental asupra dezvoltarii acestuia. De asemenea, a subliniat faptul ca multe dintre aspectele functiei cerebrale, inclusiv inteligenta, nu pot functiona. Si, din pacate, exista sansa ca acestea sa nu se dezvolte pe deplin niciodata.

De asemenea, se pare ca impactul neglijarii este direct proportional cu severitatea acestuia. Mai mult decat atat, astfel, ia nastere un ciclu de neglijare, parintii care au fost neglijati isi neglijaza proprii lor copii la randul lor.

Cu toate acestea, cercetatorii arata ca acest ciclu poate fi intrerupt cu succes in cazul in care anumite interventii sunt puse in scena intr-o etapa timpurie.

Rezultatele acestui studiu se afla intr-o foarte stransa legatura cu rezultatele unui alt studiu, realizat la inceputul anului trecut, care atesta faptul ca bebelusii ingrijiti si iubiti de mamele lor, prezinta mai tarziu o inteligenta si o capacitate de invatare mult mai dezvoltata.

Experientele din frageda copilarie ofera un cadru de organizare pentru exprimarea inteligentei, a emotiilor si a personalitatii. Atunci cand aceste experiente sunt in mare parte negative, cei mici pot dezvolta probleme emotionale, de comportament si de invatare care ii pot urmari pe tot parcursul vietii.

Un studiu desfasurat de catre neurologii de la Universitatea de Medicina St. Louis din Washington,  au constatat ca elevii claselor primare care au fost iubiti si ingrijiti de catre parintii lor in prima parte a vietii, aveau un  hipocampus mai mare, o structura cheie in procesul de invatare si in cel de memorie.