Cele CINCI adevaruri trecute cu vederea despre gandire

1203

Oamenii nu vorbesc despre gandire foarte mult. Noi vorbim despe obiectul gandirii tot timpul, dar rareori vorbim despre gandire in sine. Gandirea ocupa o foarte mare parte din viata noastra, poate cea mai importanta parte a experientei noastre de viata.

Aceasta afecteaza totul in viata noastra – actiunile noastre, imaginea de sine, posibilitatile noastre in viata, nivelul de stres si sanatatea. Obiceiurile de gandire determina daca experienta noastra de viata este una dominata de frica, de emotii, de abundenta sau de lipsuri.

Viata mea a devenit din ce in ce mai buna atunci cand am inceput sa acord o atentie mult mai mare rolului pe care-l joaca gandirea in viata mea. Probabil in urma cu ceva timp m-as fi opus acestor cinci adevaruri, dar acum le consider a fi adevaruri fundamentale ale vietii. Iata care sunt cele CINCI adevaruri trecute cu vederea despre gandire:

1. Noi gandim aproape tot timpul

Cei mici sunt cei mai mari observatori. In majoritatea timpului atentia celor mici este ocupata cu ceea ce vad si cu ceea ce aud in prezent. Acestia cu siguranta pot sa gandeasca si sa rumineze, dar lumea senzoriala prezenta clipa de clipa are o mult mai mare importanta pentru acestia. Nu este neobisnuit sa vezi un adult pierdut in ganduri, abia consient de faptul ca el este acolo, dar ar fi neobisnuit sa vezi un copil de cativa anisori avand o privire absenta.

Ajunsi la maturitate, gandirea deja ocupa prim-planul experientei noastre aproape tot timpul. Chiar si atunci cand acordam in mod activ atentie lumii senzoriale, avem obiceiul involuntar de a interpreta, de a prezice si de a judeca.

Pe masura ce copiii cresc, acestia dedica din ce in ce mai multa atentie cartografierii interne a lumii lor interioare, pana in momentul in care aceasta devine mai importanta decat obiceiul natural de a face observatiile necesare in momentul prezent.

Inagineaza-ti cativa turisti care calatoresc cu o harta in fata ochilor lor. Acestia observa reperele din lumea reala, dincolo de harta, dar le folosesc doar ca o referinta pentru a afla unde se afla pe harta pe care o tin in fata ochilor lor si cu scopul de a afla modalitatile prin care pot ajunge in alte locatii ale hartii respective. Majoritatea adultilor se afla intr-o relatie asemanatoare cu cei din jurul lor, din obisnuinta – continutul de ganduri si de impresii reprezinta personajul principal, iar momentul prezent si experienta senzoriala este secundara.

2. Cele mai multe dintre gandurile noastre nu realizeaza nimic

Cu siguranta este necesar sa gandim, iar mintile noastre sunt capabile de lucruri uimitoare. Dar, de cele mai multe ori gandurile noastre nu ne conduc la nici un fel de decizie sau intelegere aplicabila in lumea reala.

Un gand ne conduce intotdeauna la un altul, iar finalitatea acestora pare a nu servi unui scop anume.

In cazul in care te vei intreba de fapt ce incerci sa realizezi gandind acum, cu siguranta nu vei reusi sa gasesti un raspuns rational.

La ce ne este folositor un gand, daca acesta nu ne determina sa urmam o decizie sau nu ne ajuta sa atingem o mai buna intelegere? Exista si alte scopuri ale gandirii – de a ne distrage atentia de la ganduri mai suparatoare sau pentru a ne satisface fanteziile. Dar aceste ganduri sunt cat se poate de inutile.

Cea mai mare parte a gandirii noastre este doar o liber-asociere inconstienta, care ne ocupa atentia si care ne afecteaza emotional. Aceasta obisnuinta a mintii tale se va hrani cu toate atentia ta, pana in momentul in care vei taia cablul de alimentare.

3. Gandirea creaza dependenta

Cui ii pasa de numele actorului “x” sau de numele vedetei care a divortat? Mintii mele, dintr-un motiv oarecare, se pare ca ii pasa.

Mintea mea este fericita atata timp cat este ocupata, chiar daca nu exista nici macar o singura recompensa autentica pentru mine.

Fiecare dintre noi putem sa fim de acord ca mintea noastra este un instrument minunat, dar la fel putem sa fim de acord ca pentru a fi un instrument minunat, are nevoie de atentia noastra. Noi, adultii suntem atat de obisnuiti cu zumzetul constant al mintii noastre incat ne-am simti un pic ciudat in cazul in care s-ar opri.

4. Noi confundam adesea gandurile noastre cu obiectul gandurilor noastre

Fiecare dintre noi am fost consumati de ganduri ce ne fac sa pierdem din vedere momentul prezent. Putem sa fim cu totul absorbiti de detaliile unei relatii mai vechi, de programul de birou, sau de un viitor care probabil nu o sa-si faca aparitia niciodata.

Emotiile tale, in astfel de cazuri, corespund subiectilor din mintea ta si nu evenimentelor care se intampla de fapt in jurul tau. Asta pentru ca toate gandurile isi fac aparitia in prezent, chiar si gandurile despre oamenii care nu sunt prezenti, sau despre evenimentele care nu au loc chiar in acest moment.

Deci, atunci cand te gandesti la ceva care te supara, de fapt, tu te confrunti cu reactia fata de gandul respectiv, nu cu obiectul sau real. Evident, asta nu inseamna ca sotul sau sotia care te enerveaza acum nu se afla langa tine, ci inseamna ca propriul tau gand aparut in momentul prezent este cauza emotiilor negative pe care le simti.

Corpul tau cu siguranta este pacalit in mod constant. Te poti gandi la o lamaie, iar glandele tale salivare vor crede ca aceasta se afla deja in fata ta, pregatindu-se de digerare. Fiecare dintre noi putem reactiona doar la ceea ce se petrece in momentul prezent.

5. Putem invata sa traim in afara mintii noastre din ce in ce mai mult

Gandirea este absolut necesara pentru functionarea noastra in aceasta lume. Dar, intelegand ca majoritatea gandurilor noastre nu servesc unui scop anume in cele mai multe dintre cazuri, putem invata sa ne mutam atentia de la acestea si ne putem concentra asupra a ceea ce se petrece chiar in acest moment.

Atentia noastra are ca obiect fie gandurile noastre, fie momentul prezent. Cu cat vei petrece mai putin timp in mintea ta, cu atat mai mult timp vei petrece in lumea reala, alaturi de natura si de cei din jurul tau.

Nu este deosebit de dificil sa faci un obicei din asta, dar cu siguranta este foarte dificil sa ne amintim sa o facem.