In Japonia antica, traia un maestru foarte cunoscut pentru intelepciunea sa si pentru abilitatile sale fizice. Desi era destul de inaintat in varsta, era in continuare in masura sa invinga orice luptator, iar discipolii calatoreau din toate colturile tarii pentru a studia sub indrumarea sa.
La inceputul primaverii, au aparut zvonuri despre un razboinic tanar care era pe cale sa-i conteste suprematia batranului. Dupa un deceniu de dueluri, tanarul ramasese in continuare neinvis. Deja se auzeau zvonuri cum ca acesta va fi cel care il va aduce pe maestru in genunchi.
Zilele si saptamanile treceau, iar zvonurile despre stilul de lupta uimitor al tanarului cresteau. Dincolo de puterea, viteza si de tehnica impecabila, acesta poseda si capacitatea de a exploata vulnerabilitatile oponentului in primele minute ale luptei, folosindu-se de jigniri pentru a-i provoca la lupta. Apoi, castiga de cele mai multe ori cu prima lovitura. Foarte putini luptatori, se zvonea, ca au trecut de acel moment cu acest luptator tanar. Prima lovitura era de cele mai multe ori si ultima.
Impotriva sfaturilor discipolilor sai, batranul maestru a acceptat provocarea razboinicului. In timp ce se pregateau de lupta, tanarul a inceput sa arunce insulte la adresa adversarului sau. Il scuipa pe fata, ii arunca cu nisip in ochi si mai mult de o jumatate de ceas, l-a insultat pe batranul maestru cu fiecare injuratura si insulta posibila.
Maestrul era de neclintit. Nemiscat, calm, a ramas cu ochii fixati in departare, iar respiratia sa era constanta. In cele din urma, tanarul luptator era epuizat. Stiind ca a fost invins, si-a impachetat lucrurile si a plecat fara niciun cuvant.
Discipolii maestrului, cu toate acestea, erau furiosi. Abia puteau sa se abtina in timpul atacurilor verbale. La sfarsit, cu totii s-au adunat in jurul lui si l-au intrebat:
“Cum ai putut sa induri o asemenea marsavie? Cum de l-ai lasat sa plece?”
Intorcandu-se spre templu, maestru le-a raspuns:
“Daca cineva iti ofera un cadou si nu-l primesti, cui ii apartine?”