Stramosii nostri nu dormeau asa cum o facem noi astazi – Facem ceva gresit?

1494

Dovezile stiintifice si istorice continua sa-si faca aparitia, sugerand ca felul in care dormim majoritatea dintre noi in prezent, nu este spre beneficiul nostru.

In anul 2001, istoricul Roger Ekirch de la Virginia Teh a publicat o lucrare care a cuprins peste 15 ani de cercetare. Aceasta lucrare  a relevat o cantitate coplesitoare de dovezi istorice care atesta faptul ca stramosii nostri obisnuiau sa doarma, de fapt, in doua etape diferite.

In anul 2005, el a publicat o carte intitulata “At Day’s Close: Night in Time Past”, care a inclus peste 500 de referinte cu privire la acest stil incoerent de dormit. Cateva dintre sursele de inspiratie ale acestei carti au inclus jurnale, carti medicale, literatura si mult mai multe surse care includ Odiseea lui Homer, istoria triburilor moderne din Nigeria si multe altele.

Ce au scos la iveala dovezile?

In urma cercetarilor desfasurate de Ekirch s-a constatat faptul ca stramosii nostri nu dormeau intotdeauna in medie 8 ore pe noapte, intr-o singura etapa. In schimb, acestia dormeau in doua perioade mai scurte pe tot parcursul noptii. Somnul stramosilor nostri se desfasura pe durata a 12 ore, care incepea cu 3 sau 4 ore de somn, urmate de o perioada in care 3 ore in care erau treji, dupa care dormeau din nou pana dimineata.

De asemenea, au existat unele cercetari realizate la inceputul anilor 1990 de catre psihiatrul Thomas Wehr. Acesta a efectuat un experiment care a inclus un numar de 14 persoane. In cadrul experimentului, acestea au fost puse in intuneric complet timp de 14 ore pe zi timp de o luna intreaga. In cea de a patra saptamana, participantii au reusit sa-si dezvolte in mod natural un model foarte distinct de dormit. Tiparul a fost acelasi cu cel sugerat de Ekirch. Subiectii dormeau aproximativ 4 ore, se trezeau si apoi dormeau iar pana dimineata.

Ekirch a constatat faptul ca trimiterile catre acest tipar de somn au inceput sa dispara in timpul secolului al XVII-lea. Disparitia acestui tipar vechi s-a facut mai intai simtita in randul claselor superioare urbane din nordul Europei si de-a lungul urmatorilor 200 de ani acesta a disparut in intregime.  Prin anii 1920 ideea unui somn format din doua etape a disparut complet din constiinta sociala.