Ce le spui celulelor tale?
Celulele tale raspund la emotii intr-un mod similar in care o facem noi insine. Cuvintele linistitoare, pline de iubire si gandurile pline de optimism iti ajuta celulele. De asemenea, opusul este la fel de adevarat. Iata ce le poti spune celulelor tale:
#1. Te (va) iubesc
Da, aceste doua cuvinte simple le comunica celulelor tale faptul ca esti constient de existenta lor si prin intermediul acestor doua simple cuvinte le trimiti dragoste neconditionata. Gandeste-te ca la o trezire a celulelor in timp ce “seful” vorbeste cu ele. Seful esti chiar tu!
#2. Elibereaza-te de orice nu imi mai serveste
Celulele noastre sunt detinatorii emotiilor, gandurilor si experientelor anterioare si ele nu se pot detasa de o anumita emotie, gand sau experienta, decat in cazul in care nu le rogi sa faca asta.
Stergerea si eliberarea are loc in plan fizic, mental si emotional. In cazul in care le vei cere celulelor tale sa le elibereze si sa stearga experientele negative, vei descoperi ca acestea detin propria lor inteligenta inascuta si vor incepe acest proces. Acest proces poate scoate la suprafata unele dintre simptomele fizice, mentale si emotionale. Cu toate acestea, simptomele sunt temporare si vor trece.
#3. Aduceti-mi la suprafata abilitati si cunostinte spre binele meu superior
Aproape toate celulele corpului nostru contin ADN – celulele rosii, de exemplu, nu contin ADN deoarece nu exista nucleu in celula. In interiorul ADN-ului nostru se afla ADN-ul codificat, acestea fiind secventele de proteine care ne fac sa fim ceea ce suntem fizic si ADN-ul necodificat sau “ADN-ul gunoi”. Asa-numitul “ADN gunoi” contine o cantitate uriasa de informatii, cum ar fi cunostintele si abilitatile dezvoltate, probabil, in vietile anterioare. Anumiti oameni numesc aceste cunostinte “inregistrarile Akashice”. In timp ce ne trezim din punct de vedere spiritual putem aduce la nivel constient mult mai multe dintre cunoastere cu privire la cine suntem cu adevarat si sa folosim aceasta cunoastere in viata noastra de zi cu zi.
