45. Deschiderea
Deschiderea poate să fie mare virtute, dar numai când este manifestată cu discernământ. A fi deschis ideilor greşite sau oamenilor care ar putea să-ţi facă rău ar fi o prostie. Pentru că nu prin deschidere poate fi înfrântă greşeala, ci prin dragoste. Deschiderea minţii este o virtute atunci când se concentrează asupra dorinţei de adevăr. Deschiderea inimii este o virtute atunci când se concentrează pe dragostea de Dumnezeu. Însă, atât mintea, cât şi inima au nevoie de filtre pentru a elimina ceea ce nu este adevăr şi ceea ce nu vine de la Dumnezeu. Putem face acest lucru cerând aprobarea prezenţei divine la orice ne-ar apărea în cale. Trebuie să fim permanent deschişi adevărului şi lui Dumnezeu şi totdeauna închişi sau cel puţin indiferenţi la greşeală şi iluzie.
Afirmaţie
Mintea mea este deschisă adevărului, indiferent care este sursa lui. Afirmaţiile adevărate rămân valide, chiar dacă sunt aruncate la mânie.
Rugăciune
Mama Sfântă, fă-mă să-ţi aud armoniile pretutindeni: în paraiele şipotitoare, în cântecul privighetorilor – da, până şi în vuietul traficului oraşului! În spatele tuturor zgomotelor pământeşti, fămă să aud numai vocea Ta!
