50. Simţul practic
Mulţi căutători spirituali şi alţi oameni mânaţi de idealuri înalte pierd din vedere necesitatea de a face practic idealismul lor. Mulţi chiar resping ofensaţi ideea că încearcă să pună în practică un ideal – ca şi cum însuşi efortul de a face acest lucru ar însemna, pe undeva, să-i reducă puritatea! Însă Dumnezeu nu este un visător nefolositor! Dacă universul nu ar fi fost menţinut într-un echilibru perfect, atunci haosul, nu armonia, ar fi fost starea lui caracteristică. Şi noi trebuie să dăm dovadă de spirit practic în idealismul nostru. Viaţa, pentru a se afla într-o permanentă stare de expansiune, trebuie să se afle în căutarea adevărului. “Va da roade?” este întrebarea preliminară celei “Este adevărat?”. Testul unui ideal este valoarea sa practică. Prin spirit practic, ne maturizăm pornind de la starea de visare inactivă pentru a deveni emisarii adevărului.
Afirmaţie
Cu toate că spiritul meu se înalţă în cerurile conştiinţei, picioarele şi mâinile muncesc, aici, pe pământ, pentru a face adevărul real pentru toţi.
Rugăciune
Doamne, Dumnezeule, nu-mi lăsa gândurile să mă înalţe la norii frumoşi ai posibilităţilor imaginate decât dacă-mi dai şi puterea de a-mi materializa visurile!
