5. Împărtăşirea
Adevărata fericire rezidă nu în faptul de a poseda, ci în a împărtăşi cu alţii ceea ce ai tu. Astfel se dezvoltă sentimentul identităţii proprii, pe măsură ce înveţi să trăieşti şi să te bucuri de un sentiment tot mai puternic al realităţii. Oamenii care împărtăşesc de bună voie cu ceilalţi se simt constant scăldaţi de un izvor interior de fericire. Împărtăşirea este poarta prin care sufletul scapă de închisoarea preocupării de sine. Este una din cele mai curate cai către Dumnezeu.
Afirmaţie
Ceea ce le dau celorlalţi nu risipesc, pentru că, în realitatea mea cea mare, rămâne totdeauna al meu. Sunt fericit prin fericirea tuturor!
Rugăciune
Tu, Cel Infinit, care împărtăşeşti, învaţă-mă să-mi găsesc fericirea prin ceilalţi.
